am ales sa ucid...

ai avut vreodata impresia ca esti pus sa alegi intre tine,cel care isi cauta fericirea si intre tine, cel care se zbate cautandu-si un rost in viata.ti-ai sfasiat vreodata sufletul pentru a face ceea ce "e bine" si nu ceea ce vrei cu adevarat? ti-ai dat vreodata visele, clipele frumoase pe niste hartii care , eventual, iti vor asigura o viata decenta si o batranete senina? daca nu, sa nici nu o faci niciodata... sa nu eziti niciodata sa crezi in serile calde de vara in parc, in primaverile vesele, in ochii celui a carui privire o regasesti in toti si toate,in cel care iti mangaie sufletul de fiecare data cand te ia de mana, in cel care ar da totul pentru a-si odihni crestetul in bratele tale,in cel pentru care parfumul tau sufocant de dulce e aerul fara de care nu poate trai...
viata ar fi stearsa fara provocari, fara alegeri de genul acesta. alegerile marete, riscurile asumate, curajul de a fi fericit sunt lucrurile cu adevarat admirabile pe care le putem face,nicidecum performantele intelectuale...recunosc.sunt o lasa.mi-e frica sa ies toamna din casa fara umbrela, mi-e frica sa nu intarziu dimineata la ore, mi-e frica de intuneric,dar mai presus de toate...mi-e frica de zilele ce vor urma,pentru ca simt cum cantecele si culorile sufletului meu se ineaca in propria-mi amaraciune.mi-e frica ,de fiecare data cand mai sap la groapa propriei mele fericiri, ca nu voi mai putea lepada doliul,devenind umbra celei ce am invatat sa fiu langa tine. mi-ar placea sa spun ca e doar o pauza,ca e un vis urat din care maine ma voi putea trezi,speriata, dar in bratele tale....dar nu e asa...nu e asa, pentru ca am ales sa imi ucid eu visele...inainte sa ma omoare ele pe mine.