Strigăt

Deschide-mi, Doamne, cătuşele să mă pot ridica! Mă doare plânsetul lanţurilor tale, mă orbeşte întunericul în care m-ai uitat... Mâinile mi-au devenit grele încercând să mângâie crâmpeiele de rai ce pătrund prin crăpăturile iadului meu, vocea mi-e răguşită de rugăciune, fruntea mi-e neagră de umbra nucului sub care m-ai uitat. Spune, Doamne...unde sunt cheile ce mă fac sclava gerului singurătăţii? Unde e torţa ce mă conduce înspre primăvară? Unde sunt eu? Cine sunt eu?.... Oglinda nu mă recunoaşte, ochii nu mă mai văd...În pieptul meu îngerii tăi mai bat doar, mecanic, anemic, toaca...până vor obosi, până voi obosi...imnurile mele mai cunosc doar tonalităţi minore, ochii mei se deschid doar pentru a se închide la loc...Dă-mi drumul, să mă înalţ , sau dacă nu, primeşte-mă înapoi la tine, Tată!

Reset

try

dim r as System.Data.OleDB.OleDBDataReader
connection.open()
command1.commandText="alter table Prieteni drop column Colegi_facultate "
r=command1.executeReader

catch ex as Exception

show.messagebox(ex. message)

finally

conn.close()

end try

Raman cu voi

Vreau sa ma cobor de pe buzele voastre, ale tuturor. Vreau sa mi se dea pacea de care am atata nevoie. Vreau sa pot visa, fara sa ma mai doara.Vreau sa plec...
Ma voi topi impreuna cu ultimele fasii de zapada, voi fi una cu Dunarea, ma voi varsa in mare. Voi da foc sforilor care ma mai leaga de acest loc, voi intoarce spatele Rasaritului, pentru Apus. Ma voi face una cu pamantul, pentru a ma naste din nou, din ploaie. Voi ploua peste voi, voi impartasi cu voi frigul cu care ma incojurati.Iarna ma voi transforma in viscol, vara in furtuna. Voi fi tot ce ati presupus voi ca sunt, pentru a va da in cele din urma dreptate. Voi fi cu voi, pentru ca nu ati vrut sa imi mai dati drumul.

nu orice broasca poate fi print

obisnuiam sa cred in basme pana cand l-am citit pe acesta si te-am "intalnit" pe tine.esti singurul personaj din povestea pe care inca unele boboace de gradinita o mai asculta inainte de culcare.esti omul cu 7 masti: uneori don juan, alteori victima-i naiva, tanar rasfatat sau barbat trecut de prima tinerete, intruchiparea sinceritatii sau palida minciuna, copil... de obicei copil, asta esti.

degeaba te numesti "print" daca printesele nu mai sunt impresionate de calul alb pe spatele caruia te plimbi prin regat. degeaba promiti jumatate din imparatie in schimbul unui sarut, daca tot ce primesti este o sarutare pe frunte, un zambet si o usa inchisa in nas. esti probabil primul print nevrednic de titlul sau din basmele populare ale neamului nostru, pentru ca vrednicia nu o da doar dreptul de a te transforma din broscoi in tanar si chipes june, ci si felul in care o faci.sau esti ultimul care a incercat sa asigure continuitatea povestilor cu zmei si sfaristurilor fericite intr-o lume in care figurina de ceara conteaza mai mult decat sufletul care ii da stralucire?

te incapatanezi sa omori visele tinerelor copile.te incapatanezi sa demonstrezi ca nici macar basmele nu mai au puterea de a ne transpune intr-o stare de oarecare reverie ...te incapatanezi sa imi dai mereu dreptate...dar nu ma supar :). nici macar marele Creanga nu te-ar putea imbraca in Fat-Frumos, cu toate metaforele si hiperbolele din lume,pentru ca tu,tu ai fost adus din gresala in lumea celor care ar trebui sa dea culoare copilariei, fluturasi in stomac piticelor de-o schioapa care cred in tine, de o tanara ratacita care credea ca pe malurile Somesului traiesc broscute care implinesc vise,dar nu e asa:). printii adevarati traiesc doar in locuri in care soarele straluceste tot timpul si ceara care imbraca sufletele s-a topit demult...

am fost odata "etajul 6"...

Au inceput sa se desprinda piesele din puzzle. Incepe sa nu mai aiba sens nimic. Acel haos organizat devine unul dezorganizat...

Abia daca mai rasuna "Cuz I can" sau "Just like a pill" pe holurile etajului... Una dintre voci s-a pierdut, cealalta e pe cale sa se piarda. Pana si vecinii de sus si-au incetat activitatile de week-end, care cu timpul au devenit zilnice. S-a lasat linistea. S-au spulberat si oamenii balconului,s-au stins si ultimele tigari ,s-a inchis si club 605.Nici ala de la 5 nu ne mai cheama "la o pipa"(:P). A tacut si chitara care rasuna in casa scarilor,a tacut pana si vocea care ne zgaria pe creier dimineata cand abia apucaseram sa adormim. Atata noroc ca nu s-a mai imbatat iar....nimeni :D.  Acum nu va mai fi nici cine sa stinga focul daca flacara tineretii o va mai lua iar razna in noi....

S-au dus toti...si cei rai, si cei buni. Doar tu incerci, in zadar, sa refaci fotografia rupta de timp in bucatele, cu asta te ocupi la fiecare cafea, dimineata (eventual devreme :P ). Mai dai cate un telefon, te mai uiti o data la fotografii, te mai intorci in timp ,dar linistea te smulge inapoi in realitate. Uneori iti doresti sa mai rasune "Supergirl" pe telefon, sa mai povestim ceva, sa mai razi, sa mai plang, sa mai rad, sa mai razi (pentru ca tu nu plangi :* )

* *

"Si niciodata ochii ei nu-si vor mai gasi oglinda in ochii lui, buzele ei nu-i vor mai rosti numele cu atata sete. Au fost doar clipe furate timpului, pasi facuti pe langa valsul vietii, iesiri din ritm care au facut toata magia serilor.A fost o scanteie stinsa cu apa plata, o noapte inecata in vin ,un val de pretexte . Dimineata , el s-a facut una cu zidul si a plecat... A luat cu el un colt din lumea ei, un pumn de vise facute praf .Cantecul ei preferat a devenit biciul care ii stoarce azi lacrimile. A plecat... si a luat cu el tot ce a fost frumos..."

si-a stins ultima tigara pe sufletul meu si a plecat , smulgandu-mi visele din piept, luandu-le cu el. deja se fac 7 zile de cand imi caut locul, 168 de ore de cand ascult ploaia, 10080 de minute de cand privesc usa, asteptand sa intre pe ea, 604800 de secunde in care mi-am dorit sa se intoarca, in zadar ... a plecat si nu se va mai intoarce niciodata.

Vecinii

El,ea si gardul dintre doua lumi.El de o parte, ea de cealalta. Lumina , intuneric si liniste...Prea multa liniste. El priveste soarele, ea luna. Isi intalnesc privirile doar de 2 ori pe zi. La rasarit si la apus. Nu isi vorbesc niciodata ei,vecinii. Ea face doar umbra Pamantului, el e insusi trimisul Luminii in sat,si totusi, la mijlocul saptamanii, joaca in aceeasi hora, beau din aceeasi fantana,stau pe aceeasi banca, sub acelasi mar, apoi se retrage fiecare in lumea lui.

Ea isi cladeste casa in nuc, el doarme sub cerul liber. Ea fuge de zi, el se inveleste cu noaptea. Ea poarta negru, el alb.El face mereu cu mana trecatorilor, ea ii face cu mana doar persoanei din oglinda de pe perete. El are prieteni. Ea,doar un vecin. El canta cu pasarile, ea urla cu lupii.

Si a venit si ziua cand s-au saturat de atata tacere. Ei cauta acum spartura dintre lumi. Ea o gaseste. Citeste o carte.Deschide fereastra:invata sa zboare...catre lumina. El...Sare gardul. Se muta in casa din nuc. Isi doreste sa zboare...