***

ai avut vreodata impresia ca pana si aerul ce il respiri secunda de secunda e minciuna? ca fiecare cuvant pe care ti-l spune el* e asemenea unui balonas de sapun care acum e si in clipa imediat urmatoare dispare ca si cum nici nu ar fi existat? omul e o marioneta a destinului.unii isi asuma acest rol, devin actori desavarsiti, altii credem cu tarie ca putem lua fraiele sortii in mainile noastre, luptam nebuni pentru ceea ce ne dorim, hranindu-ne cu sperante... se nasc prietenii, se sting iubiri.un lucru e sigur:fiecare dintre noi cautam fericirea in diversele ei ipostaze. pentru unii e berea rece de fiecare zi, chitara, cel mai bun prieten, melodia preferata...pentru mine nu are chip , nu are forma...ii simt uneori prezenta insa ii astept atingerea pentru a o putea defini.si tot astept...astept in zadar pentru ca de fiecare data cand ma ridic atat cat sa o pot vana, el* ma inalta fara a mai putea sa ripostez,pentru ca mai apoi sa ma faca una cu pamantul. pentru asta vreau sa invat sa zbor...si cand o voi face, promit ca ii voi da si lui aripi.negre.grele.ca de plumb...potrivite lui.

*-un "el" generic care devine o "ea" daca tu,cititorule,esti de gen masculin pentru ca fiecare dintre voi,cei care ati lecturat aceste randuri,deveniti cel putin o data in viata acel "el" (ea) si acel "eu".