Ai facut ca nimic sa nu mai fie la fel.Zilele mele au devenit gri, indiferent de anotimp, zambetele sterse ,indiferent de persoana. Ai ucis tot ce era inca frumos in mine, mi-ai luat soarele, mi-ai luat visele si le-ai aruncat la caini. M-ai facut sa imi doresc ca viata mea sa fie un somn neintrerupt,din care doar moartea sa ma mai trezeasca. Mi-am dat o lume de culori si caldura...in schimbul a ce? A nopti nedormite, a intrebari ce pana si azi ma bantuie, in schimbul unui gol ce ma copleseste si pune semne de intrebare acolo unde alta data erau raspunsuri. E un urlet mut, care spune totusi atat de multe. Recita in continuu povestea unei iubiri ce s-a nascut din nimic, a crescut hranindu-se cu sperantele mele si a murit luand totul cu ea. A disparut precum o gramajoara de praf spulberata de vantul de primavara, imprastiindu-se in lume, imbolnavind alte suflete. O caut si azi, o caut sa imi inchei socotelile cu ea... A mai ramas doar ecoul unei chemari ce se loveste de zidul imens al indiferentei ce l-ai cladit in jurul meu,un zid ce ma sufoca, ma inghite, ma zdrobeste,ma desfiinteaza din randul celor vii, in timp ce eu caut explicatia la cum ai devenit nimicul din totul meu de ieri, cum te-ai transformat in lacrima din lumina ochilor mei, cum ai ajuns sa fii omul pe care mai bine il ocolesc decat sa trec pe langa el, cum dintr-un sentiment atat de implinitor s-a putut naste o cruce atat de grea,cea a greselii pe care si azi mi-e dat s-o port.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu