Cartea

Asta sunt eu, o carte deschisa cu paginile arse de soarta, o ciorna a Creatorului, o schita a ideii de om, o gramada de batiste de hartie, o colectie de blagosloviri si imprecatii , o carte de oaspeti, o poveste cu sfarsit trist. Sunt toate acestea si tot ce crezi tu ca sunt, sunt tot ce vezi si ce ai vrea sa vezi.Sunt ceea ce se povesteste ca sunt, si inca pe-atat. Pot fi totul, sau pot fi nimic.Pot fi cartea pe care o citesti intr-un compartiment de tren, sau Biblia care inca nici azi nu si-a aratat omului toate tainele. Poti sa ma citesti intr-o ora, sau intr-o viata.Pot fi cartea care iti lipseste din biblioteca, pot fi cartea pe care o citesti inainte de culcare sau cea cu care dormi sub perna.

Tu, tu poti fi cel care ma reintregeste, cel care imi gaseste foile lipsa, cel care imi umple paginile goale cu viata sau mi le pateaza cu cerneala, Tu poti face orice, pentru ca , in cele din urma, sunt doar un pret pe care poti sa alegi sa il platesti sau nu.Probabil sunt prea putin pentru tine, sau poate cineva cere prea mult pentru mine?Se poate sa nu imi gasesc sensul in viata ta plina cu numere si hieroglife, dar cu siguranta experienta merita efortul sa incerc sa il caut .

Eu ieri, eu azi...

Ai facut ca nimic sa nu mai fie la fel.Zilele mele au devenit gri, indiferent de anotimp, zambetele sterse ,indiferent de persoana. Ai ucis tot ce era inca frumos in mine, mi-ai luat soarele, mi-ai luat visele si le-ai aruncat la caini. M-ai facut sa imi doresc ca viata mea sa fie un somn neintrerupt,din care doar moartea sa ma mai trezeasca. Mi-am dat o lume de culori si caldura...in schimbul a ce? A nopti nedormite, a intrebari ce pana si azi ma bantuie, in schimbul unui gol ce ma copleseste si pune semne de intrebare acolo unde alta data erau raspunsuri. E un urlet mut, care spune totusi atat de multe. Recita in continuu povestea unei iubiri ce s-a nascut din nimic, a crescut hranindu-se cu sperantele mele si a murit luand totul cu ea. A disparut precum o gramajoara de praf spulberata de vantul de primavara, imprastiindu-se in lume, imbolnavind alte suflete. O caut si azi, o caut sa imi inchei socotelile cu ea... A mai ramas doar ecoul unei chemari ce se loveste de zidul imens al indiferentei ce l-ai cladit in jurul meu,un zid ce ma sufoca, ma inghite, ma zdrobeste,ma desfiinteaza din randul celor vii, in timp ce eu caut explicatia la cum ai devenit nimicul din totul meu de ieri, cum te-ai transformat in lacrima din lumina ochilor mei, cum ai ajuns sa fii omul pe care mai bine il ocolesc decat sa trec pe langa el, cum dintr-un sentiment atat de implinitor s-a putut naste o cruce atat de grea,cea a greselii pe care si azi mi-e dat s-o port.