A incetat caseta roz de text sa se mai populeze, inimioarele sa pluteasca, agramaticalismele sa curga, telefonul sa mai sune.Nu mai exista noi...Am ramas doar eu si un semn de intrebare care probabil ma va urmari pe veci.Nu...Nu am de gand sa ma plang ca mi-ai dat peste cap echilibrul, nu iti voi reprosa ca m-ai mintit sau mi-ai tradat increderea,nu voi face nimic care sa iti arate cat sufar, pentru ca toate trec, dar petele pe constiinta raman.Nu sunt nimeni sa te judec , sa iti cer explicatii. Nu esti nimeni sa ma arunci in pragul disperarii.A fost alegerea ta sa "iubesti" cu mintea, iar a mea a fost sa "gandesc" cu sufletul. Oare cum ar fi fost mai bine?Cine va plange la sfarsit? Cel care a orbit prin masca de om bun ce o purta, sau cel care s-a lasat orbit purtandu-si sufletul in palme?
Si astfel se adevereste cugetarea "Oportunitatea-o ocazie de a te alege cu o dezamagire.". In cazul meu, o dezamagire ce m-a marcat definitiv, ce mi-a spulberat visele si le-a presarat pe calea ferata lustruita de personalul de la ora 12.06. Incerc adesea sa refac acel drum in gand, sa caut semne a ceea ce avea sa vina si nu gasesc nici o piesa nelalocul ei.A fost o miscare miseleasca a sortii.Eu inspir si trec mai departe.Pentru ca roata tot timpul se intoarce.
1 comentarii:
Imi tot spui ca subiectele tale de pe blog sunt triste si xca numai subiecte triste gasesti pentru blog! Da intradevar unele sunt triste, dar toate sunt frumoase! Imi place mult la posturile tale ca gasesti multe metafore in ele! Metafore care scoate in evidenta frumusetea posturilor tale! Continua tot asa ca o sa ajungi departe! Succes!
Trimiteţi un comentariu