si as fi dat orice,orice... ca acele brate sa nu se mai deschida niciodata.sa raman asa,ascultand bataile inimii lui...stiam ca zorii zilei urmau sa risipeasca orice urma de vraja. asa a si fost.mi-am lasat sentimentele in pijamale,le-am pus in geanta, si am plecat...am luat cu mine parfumul lui, privirea lui intiparita in minte-mi, caldura ultimei imbratisari si mi-am lasat, in schimb, acolo inima. o inima ce a devenit casanta cu timpul, o inima ce bate doar langa inima lui, inima ce mi-a devenit nefolositoare singura.
si mi-e atat de greu sa supravietuiesc singura, asa,in clujul gri ce respinge oamenii a caror chip nu mai e luminat de acea scanteie ce o purtam in suflet...imi duc veacul de pe o zi pe alta,in tacere, numarand zilele ramase pana la urmatoarea soapta,pana la urmatorul drum spre soare, spre soarele meu :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu