plictiseala

urasc plictiseala.ma pune mereu pe ganduri.nu imi place sa fiu silita sa ma gandesc la chestii care trezesc semne de intrebare in mintea mea. de exemplu acum...e 11.31 pm, 14 iulie 2009, vara, cald. si nu am somn. parca-parca as scrie si nu stiu ce.am atatea idei , dar toate se intrepatrund.parca mi-as plange de mila,dar poate m-as expune prea tare, parca m-as indragosti de niste ochi albastri,dar mi-e teama ca se vor confunda cu cerul care parca nu se mai satura sa fie atat de senin, parca m-as plimba, dar nu am ale cui maini sa le prind,parca m-as pune in parc pe o banca ...asa, fara vreun motiv...dar din pacate pentru mirobolantul meu oras, parc inseamna o suprfata betonata cu 2-3 buruieni si 3-4 copaci, cu banci rupte scufundate in coji de seminte.deci renunt si la aceasta idee.tot mai bine e acasa la ora asta,in pat,asteptand portia de somn privind stelutele fosforescente din tavan.si in aceste momente se nasc marile intrebari(care isi pierd farmecul pentru a doua zi dimineata, by the way) "unde gresesc?", "de ce X-uleasca poate asculta muzica ei enervanta cu boxele pe geam dupa-masa cand eu citesc mai bine?", "unde s-au dus prietenii?","unde e buna dispozitie care e promisa impreuna cu statutul de student?","unde sunt super-verile?"

p.s. aceasta postare nu e menita sa aduca satisfactie *anumitor* persoane.majoritatea care o citesc, stiu de ce e aici, ce inseamna si de ce am ales sa o postez.