ok...capitolul urmator...m-am cam saturat de fluturi,sincer.e drept ca nu pleaca ei niciodata, dar ce sens are sa tot zboare pe aici si sa ma amageasca pe mine ca si cand nu as avea nimic mai bun de facut decat sa visez la cai verzi pe pereti?asa ca ii las sa zboare pe aici.ii mai bag in seama ocazional,cand ma plictisesc. in rest, imi vad de viata mea.sentimentele frumoase care ma incearca mi le pun eu in scena, nu acesti fluturi,legendari deja.ei sunt de vina ca uneori dau cu piciorul adevaratei fericiri pentru ca reactionez instinctiv...de fiecare data cand persoana a carei inima bate pentru mine, imi intinde mana ca sa imi indeplineasca visul, eu refuz...pentru ca imi aduc aminte de alti ochi, alte buze si niste cuvinte rostite superficial care m-au dat peste cap,dar in acelasi timp de telefoanele primite in zori, de promisiunile rostite cu inima, de imbratisarea lui...si toate se intrepatrund, se amesteca, isi pierd conturul, le pun intr-o cutie de carton, le leg cu o funda roz si le arunc la gunoi...cu tot cu roiul de fluturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu