
ne amaraste multe zile acest subiect, nu?... cand suntem pusi sa alegem merele stricate de cele bune . apoi ne intrebam daca cele frumoase nu sunt putrede pe dinauntru , sau daca cele lovite nu sunt cumva totusi sanatoase... ne e frica de esec,ne e frica sa ne alegem cu niste poame care ne-ar putea amari si mai mult viata.
si ma intreb cum , totusi, zambim acelor oameni care accidental au ajuns in vecinatatea noastra, dar cu care nu avem nimic de impartit.ne streseaza, ne enerveaza, dar din bun simt ne comportam. doar asa ne-au invatat mama si tata.ne e greu sa spunem adevarul in fata, desi simtit ca innebunim de fiecare data cand unul dintre "prietenii" nostri ne cere o mica favoare, promitand ca se va revansa.acceptam ,ca deah...asa e frumos.si apoi "prietenul" dispare. are probleme, treburi, chestii serioase saracul. nu e ca nu s-ar gandi daca existam sau nu,nici vorba. e doar extrem de ocupat. ne va cauta... asta va fi urmatoarea data cand va mai avea nevoie de noi.
mai exista inca o categorie de dragi "prieteni"...aceia care iti vor binele,imediat dupa ce lor le e (mai intai) bine. acestia nu vor niciodata sa te obosesti prea mult cu munca sau invatatul. acestia vor sa aiba in tine un prieten odihnit, linistit, care nu isi face griji pentru ziua de maine.se straduiesc sa imbrace viata in roz.de ce? ca sa traiasca ei in realitatea gri, fericirea fiindu-le umbrita de o mare problema..."ce sa faca ei cu banii castigati pe spinarea ta?".dar de obicei nu ajungem noi sa aflam aceasta intrebare care ii framanta. au ei grija sa nu ne framante si pe noi.
sa nu uitam de prietenii ocazionali.cei care ne cauta cand vor sa iasa la o distractie. insa nu toti avem "privilegiul" de a avea asemenea prieteni.trebuie sa ai calitati cum ar fi: portofel gros, masina(daca se poate), sa fi nebun din cale-afara, etc.
ultima oprire...prietenii in adevaratul sens al cuvantului. sunt raritati, ce e drept. eu ma mandresc ca am putini,dar macar sunt de calitate. de obicei pe ei ii ranim, fara sa vrem, cel mai des. pentru ca ei ne sunt alaturi cand vrem sa plangem, ei impart cu noi fericirea,pe ei ne descarcam furia. ei ne ofera suportul lor neconditionat. ei sunt paravanele care amortizeaza loviturile sortii.una dintre vocile care raspund la telefon cand ni se prabuseste lumea e dintre ei.
asa....astfel am demonstrat si multiplele sensuri ale cuvantului "prieten".un prieten poate fi cel care te scoata din groapa cu noroi, sau cel care te imbranceste sa cazi de tot in ea. e prieten cel care se bucura impreuna cu tine, sau cel care sta sa plangi pe umarul lui?asta e intrebarea...
Un comentariu:
In subconstientul fiecarui om exista o frica de esec , chiar daca acele persoane nu recunosc...
Trimiteți un comentariu