au trecut luni de zile,dar de fiecare data cand ii aud vocea ma cutremur, ma trec fiorii, inchid ochii, inspir, gandesc la rece. pentru tine e un joc...un fel de "nu te supara frate" jucat in doi...tu si eu. uneori am impresia ca iei lucrurile in serios, alteori ca ma joci pe degete. poate lipsa de ocupatie sa fie cauza unei atitudini din care deriva indiferenta, dar in acelasi timp un interes ciudat de a trezi anumite sentimente intr-un suflet care e secat de orice urma de lumina si caldura? pot ochii tai glaciali sa fie focul ce ma arde, pe de o parte, si raceala ce ma ingheata alteori?poate vocea ta sa miste pamantul sub mine, sa il crape, sa ma ingroape in el?poate mana ta sa imi mangaie obrajii si in secunda imediat urmatoare sa ma trezeasca la realitate cu o palma? poti TU genera atatea sentimente contradictorii? e felul tau de-a fi sau o strategie bine pusa la punct pentru a manipula un biet om ce dezvolta o slabiciune pentru tine? iti face placere sa ma stii zbatandu-ma sa scap de sub acest jug?...
dar ma intreb daca iti va placea cand se va intoarce roata? daca te va bucura cand toate acele "ele" se vor intoarce impotriva ta? daca vraja ta va mai face fata cand mainile ce te-ar fi mangaiat se transforma in biciuri ? daca ochii tai vor mai avea acelasi efect ametitor cand ma voi intoarce, orbita de orgoliul pe care azi l-am calcat, fara mila, in picioare?...
