dupa ce saptamani la rand te cufunzi in intuneric,te ridici , tu lumina pagana si ma orbesti, ma faci sa ma dezbrac de principii, sa imi scot pumnalul din geamantanul de sub pat si sa plec cu el... sa il infig in stomacul celui care vrea sa se apropie de mine...sa invart cutitul in rana, avand in fata ochilor buzele lui,ochii lui cerandu-mi sa imbrac giulgiul in care mi-am condus sufletul pe ultimul drum,la somn vesnic, in minte vocea lui,in agenda numarul lui de telefon...
mintea mea lupta sa ma elibereze din robie, insa vocea lui ma face sa cad de fiecare data cand ma ridic,ma face sa imi doresc sa imi vand sufletul diavolului pentru a gusta de pe buzelele lui veninul dulce al pacatului. si apoi pot sa mor fericita...cu sufletul la 2 m sub pamant, onoarea in cosul de gunoi de la coltul strazii, trupul invaluit in giulgiul rosu, cu ochii tintiti spre prietenii care m-au franat prea putin din pacate.
am de ales. sa imi pun capat zilelor sau sa duc mai departe un chin, cu mintea plina de franturi de sunete si imagini ce candva au reprezentat lumea in care traiam. tu ce ai alege? cum ai incerca sa te franezi? ce e corect la tine? ce e moral sau ce e placut, cel putin o data in viata pentru tine? ai putea rezista cand strangi la piept mainile ce visai ca iti redefinesc trupul prin mangaieri,in lumina diafana a lumanarilor...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu